Închide-ţi ochii şi zâmbeşte-mi ca şi cum drumul s-ar sfârşi aici. Fără zăpadă, iarna nu ar mai fi femeie la fel cum fără vocea ta eu nu aş mai fi fluture.
Închide-ţi ochii şi zâmbeşte-mi aşa cum zâmbeşte un om trist după ce a plâns. Fără vocea ta, eu nu aş mai fi eu la fel cum fără creion Proust ar fifi murit nenăscut. Mă joc cu fulgii de zăpadă şi îi aştern pretutindeni în fiecare dimineaţă cu câteva clipe înainte să te trezeşti tu. Pentru că albul face bine valurilor din mine.
Închide-ţi ochii şi zâmbeşte-mi ca şi cum viaţa ar începe acum. Fără mănuşi, aş îngheţa de frig. Căci iarna nu iartă. Fără aripi, pescăruşii nu ar mai fi pescăruşi, ci doar desene animate.
Viaţa e un cadou, tu eşti un pretext, ploaia e cuvinte, eu sunt…
Închide-ţi ochii şi zâmbeşte-mi aşa cum ţi-am zâmbit eu ultima oară…
Dincolo de tine nu mai e nimic. Dumnezeu există!
Remember me how I was..not how I am..Fără tristeţe..doar uşurare..
No Comments Yet
No comments yet.
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
