Un torent de iluzii
se sfarmă-ntre maluri
se sinucide
cu munte cu tot
in pulbere fină de
flacără albă
Iubirea!…

Un torent de iluzii
se sfarmă-ntre maluri
se sinucide
cu munte cu tot
in pulbere fină de
flacără albă
Iubirea!…
Nu-ţi pot dărui decât nesomnul târziu
Strigându-ţi numele
Cu buzele arse de febră
Traim in trecut, calcand mereu pe urmele zilelor cand eram sau nu pereche. Ramanem vesnici prizonieri intre “ieri” si “azi”. Dar maine?
Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperiri si plictiseala de armonie. Fericirea e doar momeala ce-l va tine in cursa pana la sfarsit.
[...]
Trecutul ar trebui sa ramana trecut.