“…rezistenţa fachirului si forţa acrobatului, sinceritatea nebunului si viclenia cămătarului, sclipirea geniului si linistea prostului..”

“…rezistenţa fachirului si forţa acrobatului, sinceritatea nebunului si viclenia cămătarului, sclipirea geniului si linistea prostului..”
Un torent de iluzii
se sfarmă-ntre maluri
se sinucide
cu munte cu tot
in pulbere fină de
flacără albă
Iubirea!…
Nu-ţi pot dărui decât nesomnul târziu
Strigându-ţi numele
Cu buzele arse de febră
Sunt geană de lumină din privirea unui luceafăr! Sunt spirit din lacrimile unui înger fără aripi!
Sacru şi profan! Pămantesc,, privirea ca de luceafăr… E oare de ajuns o geană ca să lumineze tot? Da, dar şi divinul căzut în profan ” fără aripi” tânjeşte după lumina sa. Mă întreb, lumina luceafărului e ceva mai puţin [...]
Ce e târziul? Timp pedepsit şi pus la colţ într-un orologiu.
Ce e imaginaţia? Puterea de a umple nimicul cu albastrul ascuns în călimară.
E albastru dur , de contur e femeie moartă.