Incomod prin simplul fapt ca exista. Ca si mine, dealtfel.

Mai ales cand de partea cealalta a drumului sta.. insa inca nu pot trece strada, insa ii simt prezenta nerabdatoare si mohorata. Doar e moartea, ce-ai vrea sa fie imbracata in alb si inconjurata de fluturasi multicolori?

Nu mai vreau sa scriu pt tine, sa te ingrop intr-un morman de cuvinte ce nu exprima decat o parte din ce suntem.

Esti imperfect pt ca pari sa te termini la marginea umbrei mele, o lampa cu un duh inauntru care s-a jucat cu dorintele mele si te-a facut povestitorul cu o umbrela galbena intr-o dimineata plina de istorii secrete.

Si-mi place pentru ca-mi dezvalui secrete spontane, poezii nestiute de nimeni, curcubee ascunse-n varful ierbii, fotografii cu printese triste si nasucul rosu, just my tipe. Ma prefaceam ca nu imi pasa iar tu te prefaceai ca nu exist pentru a nu strica istoria lumii. Ai crede ca repetam acelasi rol.

Eu inca ma prefac ca nu imi pasa. Pana maine.

White part:  Stii ca primul lucru care l-am iubit la tine a fost orgoliul? Orgoliul invingatorilor de a obtine ce-si doresc prin munca, rabdare, empatie si mai ales cu zambetul pe buze. Apoi zidul ala al tau care emana o dulceata de copil timid si dulce. Cred ca asta e si motivul pt care simteam o sete de tine, inca o simt de fapt, o aluzie subtila la infinitul ce esti si in fiecare secunda se dezvolta, un vortex de emotii si contraste. Iubesc copilul alintat, barbatul tandru, sotul protector si intelegator, prietenul  care sunt in tine

Black part: Te-ai gandit ca privesc spre trecut pt ca viitorul imi apare prea mult fara tine? …ca nu vreau sa zbor intr-un timp in care tu chiar esti trecut, ca vreau sa fac din prezent un trecut la care sa ma gandesc cu drag si care sa miroasa a sufletul tau, ca nu-mi doresc sa fac totul mai dureros decat deja este. Nu vreau sa descopar cat de adanca e prapastia ce ne desparte si cat  de diferite sunt vietile noastre, cat de diferiti suntem ca oameni, cat de putin ne cunoastem. Citisem undeva ca trebuie sa te retragi cat esti in varf, oare asta e varful nostru si riscam o prabusire? Si am aflat demult ca iubirea nu e sigurul ingredient al unei relatii de durata.

 Renasc în cioburi de suflet şi mă topesc în cuvinte.

Sunt flori cu străluciri de spade goale,
flori cu obraji şi gene lungi de îngeri,
flori îmbrăcate-n platoşe şi zale,

flori prăbuşite-n lacrimi şi înfrângeri,
flori ce te mustră şi te-nfruntă-n cale
şi flori care te iartă că le-nsângeri.

Radu Gyr.

“…..– Să viu ?
– Oh ! mi-i frică…
– Vezi !
– Hai !
– Am venit
– Unde ?
– Lângă tine
– Plâng…
– Plâng…
– Taci…
– Hai…
– Hai ;
– În infinit…
– În infinit ;
– Cântă…
– Vis ;
– Da…
– Nu.
– Nu…
– Minus ;
– Minus…
– Plus ;
– Plus…
– Armonie.
– Armonie…
– Când ?
– Când…
– Poate ;
– Poate…
– Of !…..”

   George Bacovia.

“…rezistenţa fachirului si forţa acrobatului, sinceritatea nebunului si viclenia cămătarului, sclipirea geniului si linistea prostului..”

Un torent de iluzii

se sfarmă-ntre maluri

se sinucide

cu munte cu tot

in pulbere fină de

flacără albă

Iubirea!…

Nu-ţi pot dărui decât nesomnul târziu

Strigându-ţi numele

Cu buzele arse de febră

1.  Relaţiile se destramă la fel de repede cum s-au format. Prieteniile la fel. Oamenii îşi uită cuvintele şi cuvântul “dragă” devine prohibit. De fapt, l-am ejectat din mintea mea.

2. Am inceput iar să visez. Păcat că nu reţin visul.

3. Bărbatul nu e interesat de o femeie “cuminte” decât dacă îi e mamă, soţie, soră sau fiică. Oare de ce..

4. Ma tot lovesc de o anumită situaţie. Freud explică tentaţia iraţională de a relua aceleaşi situaţii dezagreabile considerand-o “mai primitivă, mai elementară. mai impulsivă decât principiul placerii.” Deci omului îi place durerea, suferinţa, aşteptarea, cearta etc.

5. Nimeni nu e puternic dacă se poartă cum vor alţii. Originalul, autenticul va avea cea mai puternică mască. Într-o lume falsă, condusă de sentimente negative, egoiste, el va fi o picătură de alb pe pânza. Albă şi agresivă..

6. Femeile nu au spiritul de castă şi niciodată nu se vor apăra una pe alta în faţa unui bărbat aşa cum de fiecare dată o fac bărbaţii, când e vorba de o femeie.

7. O alegere: litere sau jurnalism. Bucureşti sau Constanţa. De data asta va alege sufletul, nu raţiunea.

Intru si ies numai in vise, tot ce am in jurul meu, pot sa-l fac atat de ireal, incat multi, prea multi, si-au pierdut coordonatele in jurul meu.

Se spune că omul, în somn, de fapt nici nu visează, doar aberează trăiri interioare, expansiuni inedite ale inconştientului. Visul este o camuflare a stării de fapt, o evadare din scenariul scris, o deformare parţială sau totală a realităţii. Oare în vis, inconştientul nostru ia forma unui artist nebun, un nonconformist, un expresionist ciudat, departe de realitate? Dacă am reuşi să ne reproducem visele cele mai incitante sigur am realiza una dintre cele mai reuşite opere pentru că inconştientul este mult mai capabil, mai imaginativ decât inspiraţia, inspiraţie ce nu ţine prea mult şi de cele mai multe ori are nevoie de un excitant pentru a fi declanşată.